salvare

Mântuirea implică răscumpărarea întregului om și este oferită gratuit tuturor celor care Îl acceptă pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, care prin propriul Său sânge a obținut răscumpărarea veșnică pentru credincios. În sensul său cel mai larg, mântuirea include regenerarea, îndreptățirea, sfințirea și glorificarea. Nu există mântuire în afară de credința personală în Isus Hristos ca Domn. Mântuirea este un dar de la Dumnezeu și nu există lucrări pe care orice om să le poată face pentru a câștiga acest dar al Mântuirii.

Alegerea este scopul plin de har al lui Dumnezeu, conform căruia El regenerează, justifică, sfințește și slăvește păcătoșii. Este în concordanță cu Dumnezeu dând fiecărui om liberul arbitru.

Toți credincioșii adevărați rezistă până la capăt. Aceia pe care Dumnezeu i-a acceptat în Hristos și sfințiți prin Duhul Său, nu vor cădea niciodată din starea de har, ci vor stărui până la sfârșit. Credincioșii pot cădea în păcat prin neglijare și ispite, prin care îl întristează pe Duhul, îi slăbesc harurile și mângâierea și aduc ocară asupra cauzei lui Hristos și judecăți temporare asupra lor înșiși; totuși, ei vor fi păstrați de puterea lui Dumnezeu prin credință pentru mântuire.

A. Regenerare

Regenerarea, sau nașterea din nou, este o lucrare a harului lui Dumnezeu prin care credincioșii devin făpturi noi în Hristos Isus. Este o schimbare a inimii făcută de Duhul Sfânt prin convingere de păcat, la care păcătosul răspunde prin pocăință față de Dumnezeu și credință în Domnul Isus Hristos. Pocăința și credința sunt experiențe inseparabile ale harului. Pocăința este o întoarcere autentică de la păcat la Dumnezeu. Credința este acceptarea lui Isus Hristos și angajamentul întregii personalități față de El ca Domn și Mântuitor.

b. Justificare

Justificarea este plină de binecuvântare și deplină acțiune a lui Dumnezeu după principiile dreptății Sale a tuturor păcătoșilor care se pocăiesc și cred în Hristos. Justificarea aduce credinciosul într-o relație de pace și favoare cu Dumnezeu.

c. Sfințirea

Sfințirea este experiența, care începe în regenerare, prin care credinciosul este separat de scopurile lui Dumnezeu și este permis să progreseze spre maturitate morală și spirituală prin prezența și puterea Duhului Sfânt care locuiește în el. Creșterea harului trebuie să continue pe parcursul vieții regenerate a persoanei.

d. Glorificare

Glorificarea este punctul culminant al mântuirii și este starea finală binecuvântată și respectabilă a răscumpăraților.

e. Vederi doctrinare

Recunoaștem că există multe moduri de a defini exact ce înseamnă calvinismul. Nu vom încerca să definim aceste puncte de vedere cu un răspuns general. Cu toate acestea, alegem să clarificăm ceea ce credem. Oferim aceste credințe pentru a ne menține cu fermitate doctrinei sănătoase.

1. Depravitatea totală a păcătosului

Romani 3:10-11, afirmă că toți suntem păcătoși și că singuri nu Îl căutăm pe Dumnezeu. Ioan 6:44, Isus afirmă că nimeni nu poate veni la mântuire dacă nu-l atrage Tatăl. Cu toții suntem păcătoși și ca Romani 6:23 spune că din cauza păcatelor noastre toți am câștigat pedeapsa. Niciunul dintre noi nu este atât de rău pe cât am putea fi, dar standardul neprihănirii este perfecțiunea și cu toții ne lipsim.

2. Alegerea

Biblia, în 1 Petru 1:2, afirmă că alegerea se bazează pe preștiința lui Dumnezeu. Ce înseamnă această preștiință nu este clarificat. Noi credem că alegerea înseamnă pur și simplu că Dumnezeu știe cine se va încrede în El când aud Evanghelia și îi alege să fie duși până când, ei sunt conformați cu chipul Fiului Său. (Romani 8: 28-30). Credem că nimeni nu poate ști dinainte pe cine va salva Dumnezeu. De aceea, tuturor oamenilor le este poruncit să propovăduiască Evanghelia tuturor națiunilor.

3. Ispășirea

Credem că Hristos a murit pentru toată lumea (Ioan 1:29, 3:16, 1 Timotei 4:10). 1 Ioan 2:2 afirmă că Isus este jertfa ispășitoare pentru păcatele lumii întregi. Aceasta înseamnă că ispășirea este posibilă pentru toată lumea, dar este eficientă numai pentru cei care Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor.

4. Harul

2 Petru 3:9, 1 Timotei 2:4, Matei 23:37, susține clar că Dumnezeu ar dori ca întreaga lume să fie mântuită și unii nu au vrut să vină la El. Matei 22:14, mai precizează că mulți au fost chemați (invitați la mântuire), dar doar câțiva au fost aleși (dispuși să accepte).

5. Perseverența Sfinților

Credem că mântuirea nu vine prin fapte și nici nu putem păstra mântuirea prin fapte. De asemenea, credem în securitatea eternă a credinciosului. Dumnezeu Însuși este cel care ne ține și ne ține mântuiți (Ioan 5:24, 10: 27-29, 2 Timotei 1:12).

Geneza 3:15; 12: 1-3; Exod 3: 14-17; 6: 2-8; 19: 5-8; 1 Samuel 8: 4-7,19-22; Isaia 5: 1-7; Ieremia 31:31; Matei 1:21; 04:17; 16: 18-26; 21: 28-45; 24: 22,31; 25:34; 27: 22-28: 6; Luca 1: 68-69; 2: 28-32; 19: 41-44; 24: 44-48; Ioan 1: 11-14,29; 3: 3-21,36; 05:24; 6: 44-45,65; 10: 9,27-29; 15: 1-16; 17: 6,12-18; Fapte 02:21; 04:12; 15:11; 16: 30-31; 17: 30-31; 20:32; Romani 1: 16-18; 2: 4; 3: 23-25; 4: 3; 5: 8-10; 6: 1-23; 8: 1-18,29-39; 10: 9-15; 11: 5-7,26-36; 13: 11-14; 1 Corinteni 1: 1-2,18,30; 6: 19-20; 15: 10,24-28; 2 Corinteni 5: 17-20; Galateni 2:20; 03:13; 5: 22-25; 06:15; Efeseni 1: 4-23; 2: 1-22; 3: 1-11; 4: 11-16; Filipeni 2:12-13; Coloseni 1:9-22; 3:1; 1 Tesaloniceni 5:23-24; 2 Tesaloniceni 2:13-14; 2 Timotei 1:12; 2: 10,19; Tit 2: 11-14; Evrei 2: 1-3; 5: 8-9; 9: 24-28; 11: 1-12: 8,14; Iacov 1:12; 2: 14-26; 1 Petru 1: 2-23; 2: 4-10; 1 Ioan 1: 6-2: 19; 3: 2; Apocalipsa 3:20; 21: 1-22: 5

Mântuirea este una a elementelor centrale ale povestirii Bibliei. Începând din Grădina Edenului, (Geneza 3:6), unde păcatul a intrat în lume și omenirea a căzut din starea lor fără păcat până la sfârșitul Apocalipsei, (Apocalipsa 22:3-4), când credincioșii se bucură de prezența lui Dumnezeu în cer, mântuirea este una dintre cele mai importante teme din Biblie.

Marea dragoste și dorință a lui Dumnezeu pentru o relație cu omenirea fac din Biblie cea mai mare poveste de dragoste scrisă vreodată, (Ioan 3:16). Omenirea are o nevoie extraordinară datorită naturii noastre păcătoase (Romani 6:23a). Aceasta este o nevoie pe care nu o putem satisface singuri. Omenirea s-a trezit într-o situație disperată și incapabilă să rezolve dilema. Dumnezeu a intervenit cu un act extravagant de dragoste care este șocant și spune atât de multe despre Dumnezeu și despre iubirea Lui. (Romani 5:10). Ocazional suntem dispuși să dăm ceva cuiva, dar rareori facem acest lucru într-un mod care să ne coste cu adevărat ceva valoros pentru noi. Și, de obicei, vom face asta doar pentru un prieten sau pentru cineva cu care avem o relație. Dumnezeu, în marea Sa dragoste, L-a dat pe Fiul Său prețios ca un sacrificiu de bună voie pentru a plăti un preț oribil pe cruce pentru păcatele noastre, astfel încât unii dintre noi, care eram dușmani și rebeli, să putem avea o relație cu El de-a lungul veșniciei.

Dumnezeu dorește ca oamenii să vină la el pentru mântuire. (1 Timotei 2:4). Trebuie să fim dispuși să ne pocăim că am făcut viața în felul nostru și păcatele noastre și să ne predăm viețile Lui. (Fapte 17:30). Romani 10:9, afirmă că dacă vom declara cu gura noastră: „Isus este Domnul” și vom crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit. Una dintre responsabilitățile celor care au beneficiat de mântuirea atât de bogat oferită de Dumnezeu este să le spună altora despre aceasta. (Romani 10:14). Mântuirea nu a fost niciodată menită să ofere asigurare împotriva incendiilor care să ne ferească de iad, ci începutul unei relații în care devenim din ce în ce mai mult ca Hristos, inclusiv răspândirea veștii bune despre marea ofertă de mântuire a lui Dumnezeu. (Matei 28:19-20).