Biserică și femei

Femeile în slujire este o problemă asupra căreia unii creștini care cred în Biblie nu sunt de acord. Punctul de dezacord se concentrează pe pasajele Scripturii care interzic femeilor să vorbească în biserică sau „să-și asume autoritatea asupra unui bărbat”. Dezacordul provine din faptul că acele pasaje au fost relevante doar pentru epoca în care au fost scrise. Ne păstrăm convingerea că 1 Timotei 2:12 încă se aplică astăzi și că baza comenzii nu este culturală, ci universală, fiind înrădăcinată în ordinea creației.

Întâi Petru 5: 1-4 detaliază calificările pentru un vârstnic. presbuteros este cuvântul grecesc folosit de șaizeci și șase de ori în Noul Testament pentru a indica un „supraveghetor bărbat condimentat”. Este forma masculină a cuvântului. Forma feminină, presbutera, nu este niciodată folosit despre bătrâni sau păstori. Pe baza calificărilor găsite în 1 Timotei 3: 1-7, rolul unui bătrân este schimbabil cu episcopul / pastorul / supraveghetorul. Și din moment ce, per 1 Timotei 2:12, o femeie nu ar trebui „să învețe sau să exercite autoritatea asupra unui bărbat”, pare limpede că poziția bătrânilor și a pastorilor, care trebuie să fie echipată să învețe, să conducă congregația și să supravegheze creșterea lor spirituală ar trebui rezervată doar bărbaților.

Cu toate acestea, bătrânul/episcopul/pastorul pare să fie singurul serviciu rezervat doar bărbaților. Femeile au jucat întotdeauna un rol semnificativ în creșterea bisericii. Nu există niciun precedent scriptural care să interzică femeilor să slujească ca lideri de închinare, slujitori pentru tineri, directori pentru copii sau alte slujiri în biserica locală. Singura restricție este că ei nu își asumă rolul de autoritate spirituală asupra bărbaților adulți. Preocuparea din Scriptură pare să fie mai degrabă problema autorității spirituale decât a funcției. Prin urmare, orice rol care nu acordă o asemenea autoritate spirituală bărbaților adulți este permis.

1 Corinteni 14:34; 1 Timotei 2: 12-14; 3: 1-7; Tit 1: 6-9; 1 Petru 5: 1-4