BIBLIA

1. Biblie

Toți creștinii cred că oamenii inspirați divin au scris Biblia. Biblia este revelația lui Dumnezeu despre Sine pentru om. Îl are pe Dumnezeu ca creator, fără nicio eroare, și ar trebui să fie sursa principală de instrucțiuni a omului pentru a trăi o viață creștină. Revelația lui Dumnezeu din Biblie are un mesaj principal, povestea iubirii Sale pentru omenire. Considerăm că toată Scriptura este exactă și demnă de încredere. În Scriptură, găsim o mărturie despre Hristos, care Însuși este punctul central al revelației divine.

Exod 24:4; Deuteronom 4:1-2; 17:19; Psalmii 19:7-10; Isaia 34:16; 40:8; Ieremia 15:16; Matei 5:17-18; 22:29; Ioan 5:39; 16:13-15; 17:17; Fapte 2:16 urm.; 17:11; Romani 15:4; 1 Corinteni 13:10; 16:25-26; Evrei 1:1-2; 4:12; 1 Petru 1:25

______________________________________________________________________

Biblia conține scrierile din care derivăm baza credinței noastre în Dumnezeu și Fiul Său Isus. Pentru creștini, Biblia este singura sursă reală pe care ne putem baza atunci când formăm un principiu.

Acum poate părea simplu. Scripturile sunt scrierile esențiale pentru noi, urmașii lui Isus, și trebuie să provină dintr-o singură sursă, Biblia. Cu toate acestea, când vine vorba de credința noastră că Biblia este singura noastră sursă, problema se poate complica dacă întrebăm diferiți oameni. Dacă ar fi să-i întrebăm pe alții despre credința lor în Biblie ca singura sursă a Scripturii a lui Dumnezeu, am putea obține răspunsuri, ceva de genul: „Ei bine, cred că există 66 de cărți care compun Biblia”. Dacă întrebăm un preot catolic, el ne-ar spune că există 73 de cărți în Biblie.

Pentru noi, credem că există 66 de cărți ale Bibliei. Majoritatea oamenilor care s-ar considera creștini cred că Biblia conține 66 de cărți.

Unii ar putea întreba ce face aceste cărți sau scrieri atât de unice? Ce reprezintă ele? Răspunsul scurt este că ele reprezintă lucrurile pe care Dumnezeu le-a inspirat pe oameni să le scrie și să le proclame creației Sale.

Un răspuns mai bun și mai complet tratează separat Noul Testament și Vechiul Testament. Noul Testament constă din scrieri care sunt legate de martorii oculari ai lui Isus și conțin informații despre învățătura Sa, viața Sa, precum și despre modul în care aceste informații au funcționat în viața celor care îl urmează pe Isus. Sau, pe scurt, dezvăluie persoana lui Isus, ce a făcut El și ce înseamnă asta în viața noastră.

Cărțile Vechiului Testament conțin scrierile lui Dumnezeu care vorbesc poporului Israel, poporul Său ales al lui Dumnezeu. Pentru noi, ar trebui să fie predat împreună cu Noul Testament, astfel încât să putem citi și înțelege planul lui Dumnezeu pentru poporul Său. Profețiile și scrierile găsite în Vechiul Testament ne oferă o imagine clară a venirii lui Hristos și a planului de mântuire al lui Dumnezeu. De asemenea, aceste scrieri au informațiile pe care Dumnezeu a ales să le dezvăluie despre Sine.

Ce face Biblia demnă de încredere și autoritate?

Din nou, răspunsul scurt este că Dumnezeu a spus-o.

Un răspuns mai complet și mai complet la întrebare este că Dumnezeu ne-a făcut după chipul Său. Acum devine responsabilitatea noastră să trăim la înălțimea acestei imagini. Pur și simplu, trebuie să trăim într-un mod care să îi reflecte caracterul. Vedem acest lucru în toată Scriptura.

În predica Sa de pe munte (Matei 5:48), Isus ne spune că trebuie să fim „perfecți așa cum este desăvârșit Tatăl vostru Ceresc”. Trebuie să ne străduim să fim așa cum este Dumnezeu. Dumnezeu este iubire. Trebuie să iubim. Dumnezeu este adevărul. Trebuie să „umblim în adevăr”. Trebuie să ne trăim viața cu caracterul care va reflecta caracterul lui Dumnezeu. Legea Vechiului Testament nu dispare în întregime. Cu toate acestea, natura modului în care se raportează la noi este diferită. Ea spune despre modul în care Dumnezeu se aștepta ca caracterul Său să fie evident într-o comunitate a poporului Său în vremurile străvechi.

Există multe diferențe de cultură, limbă și istorie, ceea ce înseamnă că astăzi trăim caracterul lui Dumnezeu într-un mod diferit. Totuși, asta nu înseamnă că legile antice ale Bibliei nu dezvăluie caracterul lui Dumnezeu.

Scripturile consemnează felul lui Dumnezeu de a dezvălui caracterul Său. Și rămâne planul lui Dumnezeu de a ne conduce viața.

Dacă începem cu conceptul legii lui Dumnezeu, vedem că acesta este planul lui Dumnezeu pentru a ne guverna viețile. A ales să înceapă să se dezvăluie printr-o poveste și apoi printr-o lege. S-a legat de Avraam și a arătat că este credincios. El nu l-a pus pe Avraam ca rege care să conducă. S-a referit la viața lui și a înregistrat-o ca pe o poveste. Apoi s-a descoperit lui Moise și i-a dat legea. El nu l-a pus pe Moise ca rege. El i-a dat legi și căi prin care poporul Său trebuia să fie condus de Dumnezeu. Nu depindea de Moise să pună în aplicare legile; depindea de oamenii comunității. Abia mult mai târziu, când oamenii au arătat că nu vor să fie conduși în mod direct de Dumnezeu, Dumnezeu i-a pus mai întâi pe Saul și apoi pe David ca rege. Calea aleasă de Dumnezeu de a conduce poporul Său este prin scripturile Sale care se găsesc numai în Biblie.

Cu toate acestea, pentru noi, ca trup al lui Hristos, este util să punem acest lucru într-un context istoric și să vedem cum aceasta face parte din caracteristicile care alcătuiesc Biserica Sa. Din punct de vedere istoric, pentru noi ca creștini, ceea ce înseamnă autoritatea Scripturii este că Scriptura este autoritatea, nu un grup creat de om. Nu a durat mult de la începutul bisericii pentru ca unii oameni să înceapă să-și afirme autoritatea asupra altora din biserică. Prin urmare, biserica a mers pe calea lui Israel.

În anumite privințe, acest lucru era necesar. După moartea lui Hristos, apostolii au avut nevoie să învețe despre Isus. Aveau nevoie să spună ce era real și nu era corect cu lucrurile care țin de relația noastră cu Dumnezeu și relația noastră unii cu alții ca trup al lui Hristos. Vedem acest lucru explicat în detaliu pe parcursul diferitelor scrisori ale Noului Testament. Aceste scrisori au fost apoi încredințate fiecărei generații de responsabili cu predarea și conducerea altora în cunoașterea lui Isus Hristos.

Dar, ca oricine care a asistat vreodată la ceva și apoi a încercat să-l transmită altcuiva, după un timp, lucrurile care nu sunt scrise tind să se schimbe. S-ar putea să se schimbe puțin, sau să se adauge ceva sau să se piardă ceva. Din fericire pentru noi, în vederea lui Dumnezeu, el i-a îndemnat pe oameni, pe apostoli și pe câțiva oameni asociați cu ei, să scrie învățăturile despre Isus, care a trăit ceea ce a învățat El.

Așadar, ca creștini credincioși în Biblie, nu respectăm învățăturile sau legile care vin de la Biserica Catolică sau de la orice altă biserică sau denominație. În trecut, unele biserici s-au concentrat pe obținerea puterii prin construirea de relații cu regii, căutând să influențeze elaborarea legilor și de multe ori compromiterea adevărului pentru a menține puterea. Acest tip de putere este respins de creștini și de această Asociație.

Cu toate acestea, nu ar trebui să confundăm autoritatea Scripturii cu puterea pe care oamenii din biserică i-au dat-o. În calitate de slujitori ai Evangheliei, ni s-a delegat o autorizație specifică. Trebuie să conducem și să învățăm oamenii. Cu toate acestea, felul în care facem aceste lucruri este să fim sub singura autoritate a lui Dumnezeu și administrarea aflată în Scripturile Sale. Trebuie să cunoaștem și să ne așteptăm ca oricine să poată contesta ceea ce învățăm dacă contravine Scripturii.

Prin urmare, nu ar trebui să fim influențați de ceea ce fac alte biserici atunci când se adună și decid asupra Politicii sau a doctrinei. Este vorba despre ceea ce spun Scripturile, nu despre ceea ce o biserică sau ce ar putea spune orice profesor. Dacă un grup de biserici s-a adunat și a spus că Isus nu a murit, sau că Maria nu este fecioară, sau orice ar putea spune ei, nu este obligatoriu pentru noi. Înțelegem că Biblia este importantă pentru noi, nu ceea ce spune cineva despre Biblie.

În sfârșit, trebuie menționat că tradiția nu deține autoritate asupra Bibliei. Dacă continuăm să facem ceva în mod repetat, oamenii tind să înceapă să creadă că este adevărat. Unul dintre lucrurile pe care le-au făcut reformatorii a fost să se întrebe de ce biserica a făcut ceea ce a făcut. A face ceva pentru că așa am făcut noi întotdeauna, nu a fost acțiunea corectă dacă nu a rezistat la învățătura Scripturii.

Deci, pentru noi astăzi, nu este așa cum am făcut lucrurile în trecut sau ceea ce oamenii spuneau în trecut. Este modul în care înțelegem Biblia care ne vorbește astăzi. La fel, ceea ce facem în slujbele noastre bisericești nu trebuie să fie dictat de tradiție, ci de Scripturi. Cu toate acestea, nu înseamnă că trebuie să aruncăm toate tradițiile, dar în cele din urmă toată autoritatea stă în Scripturi, nu în tradiție.

De asemenea, putem vedea acest lucru în modul în care creștinii predau. Începem prin a explica ce spune Biblia. Pentru alții, tradițiile și alte surse (cărți, oameni, învățături populare) au o importanță semnificativă. Ei ar putea începe să predea pe o temă spunând ceea ce a spus o persoană sau o scriere și apoi să se întoarcă cu o sută de ani, deoarece, pentru ei, tradiția bisericii are autoritate. Noi, ca creștini credincioși în Biblie, nu considerăm tradiția ca fiind autoritară. Putem vedea cu ușurință că oricine predă trebuie să cunoască mai întâi Biblia și Scripturile lui Dumnezeu și să creadă că Biblia, nu omul sau învățăturile sale, are autoritatea finală.