LECȚIA 5

Biserică și femei

Femeile în slujire este o problemă asupra căreia unii creștini care cred în Biblie nu sunt de acord. Punctul de dezacord se concentrează pe pasajele Scripturii care interzic femeilor să vorbească în biserică sau „să-și asume autoritatea asupra unui bărbat”. Dezacordul provine din faptul că acele pasaje au fost relevante doar pentru epoca în care au fost scrise. Ne păstrăm convingerea că 1 Timotei 2:12 încă se aplică astăzi și că baza comenzii nu este culturală, ci universală, fiind înrădăcinată în ordinea creației.

Întâi Petru 5: 1-4 detaliază calificările pentru un vârstnic. presbuteros este cuvântul grecesc folosit de șaizeci și șase de ori în Noul Testament pentru a indica un „supraveghetor bărbat condimentat”. Este forma masculină a cuvântului. Forma feminină, presbutera, nu este folosit niciodată pentru bătrâni sau ciobani. Pe baza calificărilor găsite în 1 Timotei 3: 1-7, rolul unui bătrân este schimbabil cu episcopul / pastorul / supraveghetorul. Și din moment ce, per 1 Timotei 2:12, o femeie nu ar trebui „să învețe sau să exercite autoritatea asupra unui bărbat”, pare limpede că poziția bătrânilor și a pastorilor, care trebuie să fie echipată să învețe, să conducă congregația și să supravegheze creșterea lor spirituală ar trebui rezervată doar bărbaților.

Cu toate acestea, bătrânul/episcopul/pastorul pare să fie singurul serviciu rezervat doar bărbaților. Femeile au jucat întotdeauna un rol semnificativ în creșterea bisericii. Nu există niciun precedent scriptural care să interzică femeilor să slujească ca lideri de închinare, slujitori pentru tineri, directori pentru copii sau alte slujiri în biserica locală. Singura restricție este că ei nu își asumă rolul de autoritate spirituală asupra bărbaților adulți. Preocuparea din Scriptură pare să fie mai degrabă problema autorității spirituale decât a funcției. Prin urmare, orice rol care nu acordă o asemenea autoritate spirituală bărbaților adulți este permis.

1 Corinteni 14:34; 1 Timotei 2: 12-14; 3: 1-7; Tit 1: 6-9; 1 Petru 5: 1-4

Credem că atât bărbații, cât și femeile sunt necesare și necesare pentru sănătatea și slujirea bisericii. Bărbații și femeile evlavioși ar trebui să fie parteneri vizibili în viața bisericii, desfășurându-și darurile pentru binele trupului. Mai simplu spus, toți creștinii contribuie la slujirea bisericii.

Negăm că biserica poate înflori fără un parteneriat fratern/fratern. Negăm că poate exista o biserică în care bărbații înfloresc, iar femeile nu, sau invers. Atât bărbații, cât și femeile aduc valoare bisericii, iar biserica va suferi fără ca oamenii de ambele genuri să-și ocupe rolurile.

Afirmăm că rolul/funcția bătrânilor este rezervată bărbaților calificați. Bătrânii sunt în mod clar responsabili pentru supravegherea bisericii (1 Timotei 5:17; Tit 1:7; 1 Petru 5:1-2) și predicarea Cuvântului (1 Timotei 3:2; 2 Timotei 4:2; Tit 1:9). Aceasta nu este o situație culturală sau un caz de dominație masculină. Acesta este un standard scriptural.

Negăm că rolul bătrânilor care sunt reținuți femeilor le diminuează importanța sau influența lor în biserică. Ajutorul indispensabil pentru care au fost create femeile poate și trebuie exercitat în toate tipurile de roluri/oficii din biserică, cu excepția celor rezervate bărbaților calificați. Dumnezeu a proiectat rolurile pe care a vrut să le îndeplinească bărbații și pe acelea pe care a vrut să le îndeplinească femeile. Bisericile sunt mai puternice atunci când oamenii intră în rolurile pentru care le-a proiectat Dumnezeu.

ro_RORomanian