LECȚIA 17 TENET

Om

Omul este creația specială a lui Dumnezeu, făcută după chipul Său. El i-a creat bărbat și femeie ca lucrare de încununare a creației Sale. Darul genului este astfel parte din bunătatea creației lui Dumnezeu. La început, omul a fost nevinovat de păcat și a fost înzestrat de Creatorul său cu libertatea de alegere. Prin libera sa alegere, omul a păcătuit împotriva lui Dumnezeu și a adus păcatul în rasa umană. Prin ispita lui Satana omul a călcat porunca lui Dumnezeu și a căzut din inocența sa originală, prin care posteritatea sa a moștenit o natură și un mediu înclinat spre păcat. Prin urmare, de îndată ce sunt capabili de acțiune morală, ei devin călcători și sunt sub condamnare. Numai harul lui Dumnezeu îl poate aduce pe om în părtășia Sa sfântă și îl poate face pe om să împlinească scopul creator al lui Dumnezeu. Sacralitatea personalității umane este evidentă prin faptul că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său și prin aceea că Hristos a murit pentru om; prin urmare, fiecare persoană din orice rasă posedă demnitate deplină și este demnă de respect și iubire creștină.

Geneza 1: 26-30; 2: 5,7,18-22; 3; 9: 6; Psalmii 1; 8: 3-6; 32: 1-5; 51: 5; Isaia 6: 5; Matei 16:26; Romani 1:19-32; 3:10-18,23; 5:6,12,19; 6:6; 7:14-25; 8:14-18,29.

__________________________________________________________

Omenirea a fost creația încununată a lui Dumnezeu, deoarece ea este singura creație despre care se spune că este făcută după chipul lui Dumnezeu, Geneza 1:26-27. Omenirii i s-a dat o autoritate unică asupra pământului pe care Dumnezeu l-a creat. Geneza 1:28-20; 2:15-17. Nu există o anumită perioadă de timp menționată între Adam și Eva să fie plasați în Grădina Edenului și sosirea șarpelui.

Dumnezeu le dăduse lui Adam și Evei capacitatea de a alege să se supună sau să aleagă să nu asculte. Exista o singură regulă pe care o puteau încălca și totuși Geneza 3:6 atât Adam cât și Eva au încălcat singura regulă care le-a fost dată cu speranța de a deveni asemenea lui Dumnezeu însuși.

Căderea a făcut ca natura păcatului să facă parte din întreaga omenire. Cu toții ne luptăm cu păcatul. Romani 3:10, 23. Niciunul dintre noi nu este atât de rău pe cât am putea fi, dar niciunul dintre noi nu este suficient de sfinți pentru a sta în prezența lui Dumnezeu. Avem tendința naturală de a dori să păcătuim. Romani 7. Separarea dintre Dumnezeu și omenire a creat nevoia unui Mântuitor.

Dumnezeu, în marea Sa dragoste și dorința de a vedea omenirea restaurată prin mântuire, a trimis pe singurul Său fiu Isus să plătească prețul păcatelor noastre, astfel încât să putem avea ocazia să fim mântuiți. Ioan 3:16. În ciuda sacrificiului extravagant al lui Dumnezeu, mulți aleg să respingă oferta de mântuire a lui Dumnezeu pentru că își iubesc mai mult păcatele. Ioan 3:19.

Omenirea se va confrunta într-o zi cu o zi de socoteală pentru păcatele lor. Evrei 9:27. Pe baza acceptării sau respingerii ofertei lui Dumnezeu de mântuire, omenirea va trăi în interior în rai sau iad.

ro_RORomanian